EMINESCU, taină, ecou şi dor nestins… Sus naţia română! EMINESCU taină tulburătoare a Patriei Nesecat izvor de frăţie, demnitate, Prealuminată stea a sufletului românesc, Luceafăr nestins pe bolta cerească… EMINESCU, ecou sfânt al românilor, În freamăt de aştri, bat clopote divine Şi deschid aripile memoriei… Eminescu, făclier, îmbrăcat în haine de lumină Îngână versuri în templul ceresc al… Poeziei. EMINESCU, dor nestins al românilor Candelă aprinsă, mărgăritar de mare preţ A dat strălucire viselor străbune, Ne-a învăţat ce înseamnă veşnicia, Sub cupola aurie a limbii române. EMINESCU, taină, ecou şi dor nestins… Om desăvârşit, lumină şi lacrimă a neamului, Călătoreşte cu noi, prin jertfa iubirii … A rămas, rămâne viu în sufletul gliei româneşti. Deşi trecător prin lume, Eminescu, rămâne nemuritor!